Zice-va cineva: Iată acela, bogatul,
care săvîrşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea ““ care în fiecare zi
doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.
Şi iată altul, care-şi petrece vremea în
bunătate, în cumpătare, în dreptate, şi care-i împodobit cu toate
florile virtuţii, şi cu toate acestea se zbate în sărăcie, în boli şi în
alte necazuri. Aşadar, acestea vă scandalizează? Da. Atunci, dacă
vedeţi mulţi din cei ce săvîrşesc hărăpire, loviţi de pedepse ““ şi pe
alţii sau chiar pe unii din cei ce trăiesc în virtute bucurîndu-se de
îndestulările pămînteşti, de ce nu întoarceţi judecata şi nu daţi
dreptate Domnului? Pentru că tocmai aceasta este ce mă scandalizează
mai mult.
De ce dintre doi oameni răi, unul e
pedepsit, iar pe celălalt îl ocoleşte pedeapsa? Şi dintre doi oameni
buni, de ce unul e îndestulat, iar celălalt trăieşte în încercări?
Aceasta este tocmai o prea înaltă
arătare a dumnezeieştii înţelepciuni. Dacă Dumnezeu ar pedepsi aici pe
pămînt, pe toţi cei răi şi ar cinsti pe toţi cei buni, zadarnică ar mai
fi ziua judecăţii.
Dacă, dimpotrivă, n-ar pedepsi pe nici
un păcătos şi n-ar da cinstire nici unui drept, răii ar ajunge mai răi
şi încă foarte răi, şi acei cărora le place a huli pe Dumnezeu încă şi
mai mult L-ar huli, şi ar zice că înţelepciunea este cu totul lipsă de
la cîrma acestei lumi. Aşa că, dacă acum, cînd răii sunt cîteodată
pedepsiţi, iar bunii cîteodată răsplătiţi, ce s-ar zice dacă nimic din
acestea nu s-ar petrece? Ce cuvinte nu s-ar rosti?
Pentru aceasta Dumnezeu pedepseşte pe
unii răi şi nu pe toţi ““ şi cinsteşte pe unii buni, dar nu pe toţi. El
nu pedepseşte pe toţi păcătoşii, ca să vă încredinţeze că este înviere.
Pedepseşte pe anumiţi, ca să
sensibilizeze, prin teama pe care le-o strecoară în suflet, pe
indiferenţi. Asemenea, El cinsteşte pe unii buni, ca să atragă, prin
dulceaţa acestei cinstiri şi pe alţii la dragostea de virtute; dar nu-i
cinsteşte pe toţi, ca să vă facă să înţelegeţi că este o altă vreme cînd
toţi îşi vor primi răsplata. Dacă ar fi toţi răsplătiţi, aici, după
virtutea lor, greu s-ar mai putea crede în înviere, şi, dacă nimeni n-ar
fi răsplătit după virtutea lui, apoi mulţimea omenească încă şi mai
indiferentă s-ar face.
Iată pentru ce Dumnezeu pedepseşte pe
unii şi nu pedepseşte pe alţii. El slujeşte astfel şi celor pe care-i
pedepseşte, spălînd răutatea unora şi făcînd pe alţii mai înţelepţi prin
pedepsirea acelora”¦
Sf. Ioan Gură de Aur
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole/articole/item/1147
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu