Nu te întrista dacă ceva din ceea ce se săvârşeşte în lume nu se face după dorinţa ta.
E cu neputinţă ca toate să se
săvârşească după gândul tău şi după cum tu voieşti, căci nu toate
dorinţele tale sunt bune şi nu toată implinirea lor este cu folos.
S-a împlinit ceva după dorirea şi voia
ta – bine; nu s-a împlinit – lasă-l voii lui Dumnezeu. De s-a împlinit
vreun lucru aşa după cum tu însuţi l-ai dorit, fii mulţumitor; dacă nu
s-a făcut aşa, nu te mâhni, căci nimic nu este veşnic aici, şi orişice
lucru este pentru scurtă vreme în această lume.
Tu însă o singură grijă să ai, să nu fii
străin de Dumnezeu şi de harul Său preasfânt. Nu râvni foarte ca toate
dorinţele tale întotdeauna să se împlinească şi pururea să fie după voia
ta – acest lucru nu este în puterea omului, ci întru aceea a lui
Dumnezeu.
Una este voia lui Dumnezeu şi alta este
voia ta, iar gândurile Sale sunt altele decât ale tale, nefiindu-ţi ţie
în putere să cunoşti şi să înţelegi dumnezeieştile gânduri. Iată de ce
nu se cade să te mâhneşti pentru dorinţele neîmplinite şi se cuvine ca
toate să le laşi în seama Domnului. “Aruncă spre Domnul grija ta şi El
te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului” (Psalm 54, 25).
Nu fii împuţinat cu sufletul şi
nerăbdător, dorind ca toate să se împlinească îndată după voia ta. Cu
mult mai bine este ca întru linişte şi răbdare să te rogi lui Dumnezeu,
lăsându-le pe toate în voia Lui. Nu cere împlinirea grabnică a
dorinţelor tale – nu oricare dorinţă este bună şi nici toată împlinirea
lor nu este folositoare. Poţi afla care din dorinţele tale sunt după
voinţa Domnului prin aşteptare îndelungată şi prin rugăciune
sârguincioasă.
Dacă este după voia Domnului, El iţi va
da degrabă, însă de nu va fi voirea ta după sfânta Sa voie, Dumnezeu va
împiedica şi va ţine dorinţa ta neîmplinită tocmai pentru folosul tău,
făcând aceasta cu iconomia întru care El binevoieşte. Iar tu, fie că
Domnul îţi dă, fie că nu îţi dă, pe toate primeşte-le cu mulţumire întru
smerenia inimii.
Nu tânji către ceva cu nesimţire şi fără
răbdare, ci toate le săvârşeşte bine cumpănit. Toate sunt mai
folositoare şi mai cu temei când se dobândesc întru înţelepciune şi
răbdare. Dacă toate s-ar împlini de îndată după dorinţa ta, niciodată nu
ai putea ajunge la cunoştinţa neputinţei tale, niciodată nu ai câştiga
nimic pentru folosul sufletului tău, ci pe toate le-ai săvârşi împotriva
acestui folos. Iată de ce, Atotvăzătorul Dumnezeu, miluind şi cruţând
făptura Sa şi îngrijindu-se de folosul fiecăruia, nu îţi dă totdeauna
după voia ta, ci cel mai adesea împotrivă, spre călăuzirea ta, ca tu,
înnoindu-ţi cunoştinţa slăbiciunii tale, să nu fii împuţinat cu
sufletul, ci smerit, plin de răbdare şi umilinţă.
Domnul, ca un adevărat Tămăduitor, spre a
vindeca sufletul nostru, adeseori rânduieşte şi plineşte împotriva
dorinţelor noastre, cufundându-ne astfel în mâhnire pentru ca noi să
căutăm mângâierea cea nemuritoare şi veşnică întru El – Dumnezeu Domnul.
Această întristare şi mâhnire este
pentru scurtă vreme, iar acea mângâiere este întru vecii cei nesfârşiţi.
Dar ce câştig ai avea de ţi s-ar înfăptui toate dorinţele, iar tu ai
mânia pe Dumnezeu în toată vremea? Ce dobândeşti de ţi s-ar împlini
toate dorinţele tale, iar tu însuţi ai rămâne cu totul înstrăinat de
harul lui Dumnezeu? Cu adevărat nimic!
Cu câtă mulţumire vei răbda amărăciunile
trimise asupra ta de Domnul prin neîmplinirea dorinţelor tale, cu atât
mai multă mângâiere vei primi de la El mai apoi, căci este scris:
“Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale
au veselit sufletul meu” (Psalm 93, 19).
Aşadar, nu te umple de amărăciune pentru
vreo durere de felul acesta îngăduită de Dumnezeu, ci primeşte cu
mulţumire acest leac rânduit sufletului tău.
Mai bine înduri aici o durere mică decât
mai apoi să te mâhneşti veşnic, căci mai bine este să pătimeşti aici
decât dincolo. Cu totul de plâns şi de jelit este cel care întru multe
greşind, pururea tânjeşte ca toate să fie după a lui dorire. Cunoaşte că
împotriva voii lui va suferi în viaţa viitoare.
Dumnezeu miluind şi cruţând făptura Sa
şi dorindu-ne nouă tot ce-i mai bun, adeseori ne trimite aici durere şi
strâmtorare. “În lume necazuri veţi avea” (Ioan 16, 33) spune Domnul. El
voieşte ca noi să nu ne înecăm în desfătările pământeşti, ci să răbdăm
necazuri, pentru ca, cu mai multă osârdie şi izbândă, să ne înălţăm
către El şi la El acolo să ne învrednicim de bucuria şi veselia veşnică.
Sfantul Dimitrie al Rostovului
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole/filocalia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu