Am avut sentimentul de multe
ori ca timpul petrecut de Hristos pe acest pamant, printre noi, a fost
ca o sarbatoare pentru El. S-a bucurat atat de mult… Iar una dintre dovezile care ma face sa am acest gand, este tocmai faptul ca vindeca si mangaie toate sufletele ce I-au cerut ajutorul, tocmai ca niste daruri pe care le imparte. Nu o spun pentru ca ne aflam in perioada sarbatorilor, ci pentru ca cel mai mare dar pe care-l poti primi, este implinirea dorintei cele mai mari. Spre exemplu: care era cel mai potrivit cadou pentru femeia garbova: vindecarea sau o barca pentru a pescui?
Pentru a intelege noi si mai bine cand va deveni vesnica si deplina bucuria pe care o pregustam, a vorbit pe limba noastra descriindu-ne Imparatia Cerurilor ca o "cina mare si a chemat pe multi" (Luca 14, 16). Nu se poate bucurie mare fara masa pe masura… Va puteti inchipui nunta fara masa? Chiar si o simpla aniversare poate fi un prilej de ospat, cu atat mai mult mantuirea vesnica!
Ospatul este o comuniune mult mai profunda decat ne putem gandi, este ocazia prin care putem hrani si sufletul, si trupul. Tristetea atunci cand este impartita se injumatateste, iar bucuria atunci cand este impartasita, se dubleaza! Din pacate, ramanem cu privirea asupra bucatelor, uitand ca este bucuria traita de suflet, dar pe care simtim nevoia sa o impartasim.
Masa era poate cel mai sfant moment din viata unei familii, caci atunci cand toti sunt in jurul mesei bucuria este deplina; era poate singura clipa in care puteam trai si impartasi ceva impreuna cu ceilalti. Vorbesc la timpul trecut pentru ca din nefericire si acest obicei sfant este pe cale de disparitie…
"Si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca sa spuna celor chemati: Veniti, ca iata toate sunt gata. Si au inceput toti, unul cate unul, sa-si ceara iertare. Cel dintai i-a zis: tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma! Si altul i-a zis: cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma! Al treilea a zis: femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni…" (Luca 14, 16-20). Trist si totusi adevarat! Doua ganduri as vrea sa va pun la inima…
In primul rand, faptul ca Hristos se adreseaza tuturor. Nu face deosebire intre cei ce au si cei ce nu au, sau mai bine zis, nu cheama numai o anumita categorie de oameni. Nu conteaza daca ai ogor, sau boi, ori esti insurat…( daca-mi permiteti, o interpretare a zilelor noastre ar fi "ogorul": bogatia - mai mica sau mai mare- pe care fiecare din noi o are; "boii": seviciul prin care poti castiga un venit suplimentar pentru a te instari un pic; iar "femeia": intregirea firii omenesti prin darul facut de Dumnezeu Tatal inca din Rai).
In al doilea rand, faptul ca nimic din ceea ce ai - bogatie, serviciu sau femeie - nu te poate impiedica sa fii cu Hristos! Daca nu erai dorit la cina, nu ai fi fost invitat! Pentru tot ceea ce ai da-I Slava lui Dumnezeu si incearca ca nimic sa nu-ti devina prilej de refuz la chemerea Lui… Acesta este pacat capital si ucigator de suflete: orice lucru sau fapta te impiedica sa fii cu Hristos! Cu atat mai mult, sa-L iubesti…
Este greu sa pastram masura, un echilibru intre ceea ce am si Dumnezeu, intre viata lumeasca si cea duhovniceasca. Sfantul Ioan Scararul spune ca "cel ce vrea si lumea, si sa fie cu Dumnezeu, se aseamana cu cel ce vrea sa calatoreasca privind cu un ochi la cer si cu celalalt la pamant". Este aproape imposibil sa pasim asa! Cred si marturisesc ca pana vom ajunge sa avem puterea de a privi numai la Domnul, putem incepe prin a-I incredinta tot ce avem: casa, masa, familie si nu in ultimul rand, pe noi. "Ale Tale, dintru ale Tale" spune Preotul in timpul Sfintei Liturghii, ridicand Sfintele Daruri catre Mantuitorul.
Ingaduiti-mi sa subliniez amanuntul ca nici femeia nu este un impediment pentru a te mantui! Casatoria, ca si calugaria, sunt doua cai ce duc la aceeasi destinatie: Raiul. Te poti mantui, poti sta la Cina Mirelui, in orice conjunctura binecuvantata de El!
Invitati am fost, suntem si vom fi. Iar invitatia Lui nu are data, o primesti in clipa in care ti se da numele prin citirea rugaciunii de catre Preot, dupa nastere, chiar inainte de botez… "Iertati-ma, dar deja sunt invitatul lui Hristos!" ar trebui sa spunem lumii si indemnului de a pacatui, nu Iubirii ce cauta sa se bucure cu noi!
Un scaun gol la Cina Mantuitorului este ca o picatura de sange din sudoarea de pe fruntea Lui, cand suferea rugandu-se pentru noi…
Arhim. Siluan Visan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu