Aşadar Apostolul a spus că toate
problemele căsniciei pot fi rezolvate, dacă bărbatul îşi iubeşte femeia
şi femeia îşi respectă bărbatul. N-a explicat însă în ce fel se vor
realiza acestea. Vă voi explica eu: Nesocotind banii, năzuind la
virtuţile sufletului şi având frică de Dumnezeu.
„Orice va făptui cineva, bun sau rău, va
fi răsplătit pe măsură de Domnul". Aşadar nu de dragul ei, ci de dragul
lui Hristos şi ascultând de El s-o iubească pe femeia lui. Dacă se
gândeşte aşa, ispita sau cearta nu se vor cuibări între ei. Femeia să nu
creadă pe nimeni când soţul ei este vorbit de rău. Dar nici nu trebuie
să urmărească bănuitoare unde intră şi de unde iese tovarăşul său de
viaţă.
Bărbatul, de asemenea, nu trebuie să îngăduie calomnii despre femeia sa,
însă nici să nu-i nască bănuieli prin purtarea lui. De ce, omule,
rătăceşti de colo-colo toată ziua şi te aduni acasă abia seara, fără
să-i dai explicaţii mulţumitoare soţiei tale? Dacă-ţi va reproşa asta,
să nu-ţi pară rău. Reproşurile ei dovedesc iubire, nu îndrăzneală şi
răceală. Şi iubirea ei pentru tine o face să-i fie teamă. Îi e teamă ca
nu cumva vreo alta să i te răpească, ca nu cumva să-i ia tot ce are mai
de preţ, ca nu cumva să-i rupă legătura căsniciei. Eşti dator deci să
faci tot ce poţi pentru a n-o amărî pe femeia ta.
Dar nici femeia nu trebuie să-l
nesocotească pe bărbatul ei pentru vreun motiv, mai ales dacă este
sărac. Să nu cârtească şi să nu hulească, spunând, de pildă, „Laşule şi
fricosule, leneşule, nesârguinciosule şi somnorosule! Cutare, chiar dacă
se trage dintr-o familie săracă, prin multe osteneli şi primejdii a
făcut avere mare. Şi iată, femeia lui poartă haine scumpe, umblă cu
trăsura, are atâţia slujitori, iar eu te-am luat pe tine, care eşti
măcinat de sărăcie şi trăieşti fără rost!". Femeia nu trebuie să-i spună
bărbatului ei asemenea vorbe. Trupul nu se răzvrăteşte împotriva
capului, ci i se supune. Însă cum va răbda sărăcia?
De la cine va afla mângâiere? Să se
gândească la femeile mai sărace ca ea. Să cugete câte fete provenite din
familii bune, nu numai că n-au primit nimic de la bărbaţii lor, ci
şi-au cheltuit şi averea lor pentru ei. Să socotească primejdiile care
însoţesc o astfel de bogăţie, şi va prefera atunci viaţa săracă dar
liniştită. În general, dacă-şi iubeşte soţul, nu va grăi nicicând
cârteli sau vorbe de ocară la adresa lui. Va prefera să-l aibă lângă ea
fără averi, decât să fie bogat dar ea să trăiască în nesiguranţa şi
neliniştea care însoţesc lucrările negustoreşti.
Nici bărbatul însă, auzind cârtelile şi
ocările femeii sale, nu trebuie s-o înjure sau s-o lovească, sub pretext
că are putere asupra ei. Mai bine s-o sfătuiască şi s-o povăţuiască
liniştit, fără ca vreodată să ridice mâna asupra ei. S-o înveţe
filozofia cerească, creştină, care este adevărata bogăţie. S-o înveţe nu
numai prin cuvinte, ci şi prin fapte, că sărăcia nu este deloc rea. S-o
înveţe să nesocotească slava şi să iubească smerenia; şi atunci ea nici
cârteli n-ar mai rosti, nici bani nu şi-ar mai dori. S-o înveţe să nu
iubească bijuterii de aur şi hainele luxoase şi multele parfumuri, nici
să nu-şi dorească în casă mobilă scumpă şi podoabe de prisos. Toate
acestea vădesc zădărnicie şi prostie. Podoabele ei şi ale casei sale să
fie buna cuviinţă şi decenţa. Şi ea şi casa în care locuieşte să fie
înmiresmate de mireasma înţelepciunii şi a virtuţii.
Aşadar s-a terminat sărbătoarea nunţii?
Au plecat invitaţii? Ai rămas numai cu mireasa, soţia ta? Nu arunca
imediat de pe tine seriozitatea, aşa cum fac bărbaţii desfrânaţi.
Păstreaz-o pentru multă vreme, şi mare câştig vei avea. Acum, în prima
perioadă a căsniciei, înainte de a vă cunoaşte bine şi a căpăta
libertate în relaţia voastră, când femeia este stăpânită de o anume
ruşinare şi reţinere, este ocazia cea mai bună s-o modelezi după tine şi
să-i impui, în chip delicat şi cuminte, principiile tale. Căci, când
femeia va prinde curaj, le va învălmăşi pe toate. Bine ar fi, deci, să
menţii sfiala ei cât mai mult cu putinţă. Şi cum vei face asta? Când şi
tu arăţi că nu ai mai puţină reţinere ca ea; când vorbeşti puţin, când
eşti serios şi înţelept. Astfel te va asculta şi va accepta,
vrând-nevrând, cele pe care i le vei spune. Dar şi mai binevoitor le va
primi dacă-i vei arăta din belşug iubirea ta; căci nimic altceva nu
contribuie atât de mult la a convinge un om de cuvintele noastre, cât
dacă înţelege că i le-am spus cu dragoste şi din dragoste.
Şi cum îi vei arăta iubirea ta?
Spunându-i, de exemplu: „N-am vrut să iau de soţie o altă femeie, care
poate ar fi fost mai bogată sau mai gospodină. Te-am ales pe tine pentru
caracterul, cuminţenia, blândeţea şi înţelepciunea ta. Căci am învăţat
să nesocotesc bogăţia ca pe ceva zadarnic, ceva pe care-l dobândesc
tâlharii, oamenii imorali şi înşelători. Pe mine m-a atras virtutea
sufletului tău, pe care o prefer în locul vreunei alte bogăţii. O fată
înţeleaptă, care trăieşte în evlavie, merită cât lumea întreagă. De
aceea te-am iubit, te iubesc şi te pun mai presus de viaţa mea. Viaţa de
aici este deşartă. Mă rog, aşadar, la Dumnezeu şi fac tot ce pot ca să
ne învrednicim să ne trăim viaţa astfel încât şi în împărăţia cerurilor
să fim împreună. Căci viaţa pământească este şi scurtă şi provizorie,
însă dacă ne vom învrednici s-o petrecem făcându-ne plăcuţi lui
Dumnezeu, vom fi veşnic împreună cu Hristos, desfătându-ne în fericire
negrăită.
Eu mai presus de toate pun iubirea
pentru tine, şi nimic nu-mi va fi atât de neplăcut şi greu decât să mă
cert vreodată cu tine. Şi dacă ar trebui să le pierd pe toate şi să
devin sărac sau să mă aflu în primejdie sau să păţesc orice, pe toate le
voi îndura cu răbdare, e de ajuns să ştiu că legăturile dintre noi doi
sunt bune. Dar e necesar să faci şi tu la fel. Dumnezeu vrea ca legătura
iubirii noastre să fie reciprocă şi nedespărţită. Auzi ce spune
Scriptura: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de
femeia sa". Să nu avem, deci, nici o pricină de împuţinare a sufletului.
Piară toţi banii, slujitorii şi cinstirile! Eu mai presus de toate pun
iubirea pe care o am pentru tine".
Cuvintele acestea vor fi preţuite de
femeie mai mult decât mulţimi de comori şi de bogăţii! Să-i spui c-o
iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în
chip rău de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul
şi cu altul, e firesc să se răsfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O
fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura, ci se va şi smeri.
Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de
dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai
mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri.
Şi pe aceştia, de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun, s-o lauzi
şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o
îndreptezi într-o manieră delicată.
Să faceţi rugăciuni împreună. La
biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia, adu-i
aminte soţiei tale că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care sunt mai
presus de toţi împăraţii şi bogătaşii, şi-au petrecut viaţa în foame şi
sete. Arată-i că nici un necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar
să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sa.Dacă te comporţi în felul
acesta în căsnicia ta şi acestea o înveţi pe soţia ta, nu vei fi mai
prejos decât un monah. Şi dacă vrei ca vreodată să oferi un prânz şi să
faci un praznic, nu invita oameni necuvioşi şi imorali. Găseşte un sărac
sfânt, care, intrând în casa ta, va aduce cu el toată binecuvântarea
lui Dumnezeu, şi pe acesta invită-l.
Să spun şi altceva? Nimeni să nu facă
greşeala să-şi ia soţie mai bogată ca el. Mai săracă să ia. Căci cea
care este mai bogată, intrând în casă, se va purta în chip neplăcut. Cu
aerul bogăţiei sale, va vorbi urât, va cere multe, va risipi fără rost.
Iar dacă bărbatul ei va îndrăzni să-i spună câteva vorbe, îi va răspunde
cu neruşinare: „Nu cheltuiesc dintr-ale tale, ci dintr-ale mele!".
Ce spui, doamnă? Ale tale? Care ale
tale? Există vreun cuvânt mai necuviincios decât acesta? Acum, că te-ai
măritat, nu mai ai un trup al tău, dar ai banii tăi? Prin căsătorie tu
şi soţul tău aţi devenit un trup, un singur om, şi spui încă „ale mele"?
Cuvântul acesta blestemat şi mizerabil a fost adus de diavol în lume.
Toate cele care sunt necesare în viaţă, Dumnezeu ni le-a dat la toţi. Nu
poţi spune „lumina mea", „soarele meu", „apa mea". Toate sunt obşteşti,
să nu fie aşa şi cu banii? Of, iubirea asta de arginţi! Să piară de o
mie de ori banii; sau poate că nu banii, ci mentalitatea acelora care nu
ştiu să mânuiască cum trebuie banii şi-i preţuiesc mai presus decât
toate lucrurile.
Şi despre acestea s-o înveţi pe femeia
ta, însă cu mult drag. Această povaţă de virtute în sine este grea şi
neplăcută, şi de aceea trebuie să fie dată în chip plăcut. Mai presus de
toate acest lucru să-l dezrădăcinezi din sufletul ei, pe „al meu" şi
„al tău". Şi dacă-ţi va spune vreodată „ale mele", să-i răspunzi: „Care
sunt ale tale? Căci eu nu le ştiu. Eu n-am nimic al meu. Aşadar cum spui
„ale mele", de vreme ce toate sunt ale tale?". Dăruieşte-i-le pe toate.
Nu facem aşa şi cu copiii? Când iau ceva pe care-l ţinem în mâini şi
apoi vor să mai ia şi altceva, le spunem cu îngăduinţă: „Da, şi ăsta e
tot al tău, şi ăla e tot al tău". Aşa să faci şi în cazul femeii, căci
are minte copilăroasă. Ţi-a spus „ale mele"? Spu-ne-i: „Toate ale tale
sunt, şi eu sunt al tău". Nu sunt cuvinte linguşitoare, ci cuvinte
înţelepte. În felul acesta vei putea să-i potoleşti mânia şi să stingi
ţinerea de minte a răului. Spune-i deci: „Şi eu al tău sunt!". De altfel
aceasta este şi porunca pe care a lăsat-o apostolul Pavel: „Bărbatul nu
este stăpân pe trupul său, ci femeia" (I Corinteni 7, 4).
Dacă eu nu sunt stăpân pe trupul meu, ci
tu, cu mult mai mult nu sunt stăpân pe bani. Spunând aceasta ai
liniştit-o, ai făcut-o sluga ta, ai legat-o strâns, dar şi pe diavol
l-ai ruşinat. Şi niciodată să nu-i vorbeşti urâcios şi cu răceală, ci în
chip dulce, cu cinstire şi cu multă dragoste. Dacă o cinsteşti tu, nu
va avea nevoie de cinstirea altora. S-o pui mai presus de toţi, s-o iei
cu binişorul, s-o lauzi. Astfel nu va fi atentă decât la tine. Pune-i în
inimă frica de Dumnezeu, şi toate celelalte vor curge cu îmbelşugare ca
din izvor. Casa se va umple de bunătăţi nenumărate. Când le cereţi pe
cele nestricăcioase, vă vor veni şi cele stricăcioase. „Căutaţi mai
întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se
vor adăuga" (Matei 6, 33).
Dacă trăiţi în felul acesta, şi copii
mulţi veţi dobândi, şi plăcuţi lui Dumnezeu vă veţi face, şi bunătăţile
veşnice le veţi moşteni, cu harul şi iubirea de oameni ale Domnului
nostru.
Sfântul Ioan Gură de Aur
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole/articole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu