E perioada postului, perioada, când
ar trebui să fim mai milostivi şi mai darnici ca deobicei. E perioda,
când durerea şi greutăţile aproapelui nu ar trebui să ne lase
indiferenţi...deşi un creştin ar trebui să fie asemenea mereu.
Astăzi nu mai suntem obişnuiţi cu
mâncarea simplă de altă dată, deaceea şi în Post adesea pentru mulţi
apare nedumerirea, ce alimente ar trebui să consumăm în această
perioadă. Dar această „problemă” o rezolvă de minune rafturile
magazinelor de azi. În faţa magazinului, care îmi este în drum spre casă
este destul de aglomerat. Tinerii se îmbulzesc şi discută ceva la
telefoanele, de care nu pot fi despărţiţi oriunde ar fi. Un beţivan în
faţa uşii întinde mâna către mine, dar singur abea de stă în picioare.
- În numele Domnului, … s-a auzit în
spatele meu, dar atât de jalnic, că a nu am putut să nu mă întorc. O
răfală puternică de vânt abea de nu a dat-o jos de pe picioare pe o
sărmană bătrânică. De la frig, e atât de îngheţată, că abea se
desluşeşte : «În numele Domnului…» . O bucurie pentru mine a fost să
descopăr că buzunarele îmi sunt pline de mărunţiş. I le-am dat
buniucuţii, la care m-a întrebat:
- Dar aici e cam mult. – Deşi de unde a
luat-o, că cu adevărat erau doar nişte bănuţi. Şi a mai adăugat abea
desluşit: – Domnul să fie cu tine.
Astăzi magazinele sunt asemănătoare cu
nişte muzee. De doreşti, vei descoperi bunătăţi mai nu din orice colţ
al lumii. E chiar înfricoşător să mergi printre rafturi. Oare prin ce
am meritat toate aceste bunătăţi? Ce i-am făcut Domnului, că revarsă
toate acestea către noi? Mulţi sunt chemaţi la cină, dar puţini sunt
aleşi. Şi unde sunt hainele noastre de nuntă, că am fost acceptaţi la
ea ? Dulciuri, fructe exotice, vinuri...Toate acestea stau aici şi te
ademenesc, iar acolo îngheaţă o bătrânică. Totuşi îi puteam da mai mult.
Mai ales că este perioada postului şi banii care îi mai cheltuiam
pentru aceste plăceri expuse în magazine, macar acum ar trebui oferite
celor, care nu au nimic.
Totuşi prea puţin i-am dat! Nu demult,
am auzit o discuţie, principalul subiect al cărei era, că nu este bine
să ceri Domnului cele lumeşti: bani, haine şi altele nimicuri.
Dar trebuie de la Tatăl Ceresc să cerem
darurile Sfântului Duh, iar în rest cum va fi voia Domnului… Şi e
ciudat atunci să vezi cum rugătorii creştini al acestor daruri
preţioase, părăsesc palatul regal cu nimicuri de doi bani. Dar pentru
acea bătrânică nici nu e ciudat şi nici prea vesel. Nu are timp ea de
comori.
Eu mă adresez bunului Dumnezeu cu toate
de ce am nevoie. Cum poate fi altfel – doar e Tatăl Nostru. Şi în
rugăciunea domnească Împărăţia cerească e alături de pânea cea de toate
zilele. Dar ce ciudat e, de mulţi ani nu sunt mari schimbări în viaţa
mea. Dar uneori simt că mila Domnului e prea mare faţă de mine, iar
uneori nu am deloc bani. Dar cum nu ar fi, cum numai este cheltuit
ultimul bănuţ, Dumnezeu are grijă să-mi ofere posibilitaea de a-mi oferi
alţii. Nu contează câţi, dar mereu după ei, se simte mâna Domnului. Şi
cât e de cald şi bine în suflet.
Numai să nu plece bătrânica.
Doar nu trebuie nici ea să se
dezămăgească în aşteptarea pâinii, dacă şi-a pus toată nădejdea în
Hristos. Nu ar trebui. Deoarece fiecare care dispune de careva bani,
trebuie să fie în măsura acestor bani un contabil darnic în numele lui
Hristos. Ţi-a dat ţie Dumnezeu – cheltuie şi tu, dar nu uita şi de
ceilalţi copii ai lui Hristos.
Mi-am procurat nişte mere şi alune, ca să-i înveselesc şi pe cei de acasă şi m-am grăbit către ieşire.
Numai să nu plece bătrânica.
Dar strada m-a întâmpinat deja pustie,
iar bătrânica a plecat. Şi o tristeţe adâncă mi-a cuprins sufletul –
din nou am întârziat !
Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Natalia Lozan
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole/articole/item/1001-din-nou-am-intarziat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu