Pocăința

Când un om, trezit la viaţă de înţelepciunea divină care mereu caută mântuirea noastră, se hotărăşte să se întoarcă la Dumnezeu pentru a scăpa de pierzare, trebuie să urmeze calea pocăinţei, trebuie să lucreze virtuţile potrivnice păcatelor pe care le-a făcut, trebuie să se străduiască, lucrând în numele lui Hristos, să dobândească Duhul Sfânt, Care pregăteşte înlăuntrul nostru Împărăţia cerească.

N-a spus în zadar Mântuitorul: „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăun­trul vostru” (Luca 17, 21). Dacă, cu toate legăturile păcatelor care îi ţin captivi şi încearcă să-i împiedice de a se întoarce cu toată inima la Mântui­torul, oamenii se străduiesc să scape de legăturile lor, la urmă vor ajunge în faţa lui Dumnezeu mai albi ca zăpada, curăţiţi prin harul Său. „ Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi” (Isaia 1, 18).

Vizionarul din Apocalipsă, Sfântul Ioan Teologul, a văzut astfel de oameni îmbrăcaţi în alb, curăţiţi, ţinând ramuri de finic în mâini ca semn al victoriei şi cântând: „Aliluia”. Frumuseţea cântării ce o cântau este de nedescris. Îngerul Domnului vorbind despre ei a zis: „Aceştia sunt cei care vin din strâm­toarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului” (Apocalipsa 7, 14).

Sângele Mielului este dăruit în schimbul fructelor din pomul vieţii. „Spălaţi”  suntem prin suferinţă, „albiţi” prin cuminecarea cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui Mielului nevinovat, care de bună voie S-a jertfit şi Se jertfeşte şi azi  pentru mântuirea lumii. Se jertfeşte şi Se împarte fără a se sfârşi vreodată, cu scopul de a ne face să participăm la viaţa veşnică şi de a da răspuns bun la Înfricoşata Judecată din urmă. Această Taină este dăruită în schimbul poamelor din Pomul vieţii de care voia să ne păgu­bească vrăjmaşul omenirii, Lucifer, cel căzut din cer.

 

http://sfantulserafimdesarov.wordpress.com