A fi sau nu a fi? – se întreabă
personajul lui Shakespeare. Mi-aş lua îndrăzneala să vă spun că până la
această întrebare trebuie să mai creştem. Adesea stopăndu-ne la una mult
mai provocătoare – a fi sau a avea ? A poseda şi a fi sunt două viziuni
fundamentale asupra lumii şi asupra modului de existenţă.
Corelarea omului cu una dintre aceste
categorii, îi determină gândurile, sentimentele şi comportamentul, iar
în final chiar şi destinul.Hotărând să-şi construiască paradisul pe
pământ, omenirea a ales "a avea." Raiul pe pământ şi acum pentru mulţi
este întruchiparea unui loc plin de diverse bunătăţi, asemenea unei
ilustrare a broşurilor sectare. Dar în Împărăţia Cerurilor este
important - de a fi, şi Dumnezeul nostru este Cel, Care este.
Există un proverb minunat: "Toată lumea
vrea să aibă un prieten, dar nu fiecare vrea să fie unul ." Astăzi tot
mai mult ne dorim „să avem". "Vreau un copil" - în loc de "vreau să fiu
mamă", "vreau să am un soţ" - în loc de "vreau să fie soţie ", etc. După
aceste nuanţe lingvistice este toată atitudinea omului faţă de viată,
motto-ul lui - sau - eu sunt pentru cineva, sau - cineva este pentru
mine.
Omul care alege categoria de "a fi" este
fericit, contemplând frumuseţea naturii, bucurându-se că o poate
poseda, dar purtând şi întreaga răspundere pentru aceasta. O floare în
luncă, va fi floare pentru el, chiar dacă aceasta creşte la sute de
kilometri de casă. Dar să o iubeşti, nu înseamnă să o usuci pentru
ierbar, să o iai în stăpânire. Dragostea şi prieteniea înseamnă şi să ai
grijă şi să porţi responsabilitate.
Omul care alege "a avea" - alege
asimilarea şi acapararea pentru sine a tot ce-l înconjoară - a
cunoştinţelor, a experienţelor, peisajelor, inimilor altor persoane ...
Lui nu-i pasă de esenţa lucrurilor şi fenomenelor, principalul este
posesia lor. La un bancher, el va învăţa esenţa afacerilor bancare, cu
un beţiv va servi o băutură fraternativ, de la un geograf, sau rege va
lua "ceva folositor". Dacă vor apărea pastile pentru potolirea setei, el
primul le va cumpăra, ca să nu să-şi piardă timpul în căutarea unui
izvor. El nu este chinuit de întrebări: de ce bea cel împătimit, de ce
ar trebui o persoană să fie bancher şi alta cerşetor?În dorinţa noastră
de a avea, noi distrugem vieţi şi inimi – şi în sfârşit suferim de
singurătate. Că există această floare în lume, ne pare prea puţin, chiar
dacă creşte sub fereastra noastră.
Poate aşa şi pierdem chipul lui Dumnezeu
în omul de alături şi însăşi încetăm să fim al lui Dumnezeu, devenind
doar ai săi...«Omului posedător» întotdeauna îi este prea puţin ceea ce
are. Puţini bani, putere neînsemnată, puţin o singură soţie, puţini
prieteni, puţină veselie, şi în sfârşit chiar îi este insuficient el
însuşi. Consumatorul, neavând propria esenţă, constă din ceea, ce
posedă. În aşa un caz, este firească dorinţa de a-şi extinde posesiunile
sale.
Pe de o parte, este cunoscut că consumul
bunurilor reduce tristeţea şi simţul neliniştii, existente în fiecare
dintre noi. Pe de altă parte, nevoile de consum fiind tot mai
crecătoare. Pentru a păstra plăcerea astăzi unii psihologi îşi îndeamnă
pacienţii să alterneze formele plăcerii: cumpărături, călatorii,
sporturi extreme, saloane de frumuseţe, cluburi, etc. Modificând astfel
viaţa sa, persoana nu se va plictisi, va fi activă şi fericită. Dar
totuşi cu toate acestea, depresiile cauzate de sentimentul golului
interior şi lipsa sensului existenţei, le întrec cu mult pe celelalte.
În situaţiile de criză, în faţa morţii,
omul forţat se confruntă cu categoria de "a fi". Deşi, din păcate,
astăzi şi astfel de cazuri se întâmplă tot mai puţin şi mai puţin. Am
întâlnit pe cineva care mi-a relatat . „La vârsta de 22 de ani, am fost
lovit de o maşină, şi atunci am conştientizat faptul că orice zi poate
fi ultima, şi o nouă zi poate şi să nu existe. Deci, nu există nici un
sens să aduni bunuri sau bani. De asemenea, spre neacumulare ne îndeamnă
rugăciunea "Tatăl nostru", care ne spune clar că " Pâinea noastra cea
spre fiinţă dă-ne nouă astăzi " –deci astăzi ne gândim la astăzi şi
mâine ne gândim la ziua de mâine. Aceasta este filozofia mea de
consumator, care este iresponsabilă. Îmi place să cheltui banii aşa pur
şi simplu, chiar pentru nimicuri ... "
Oare cu adevărat desprea aceasta se
spune în Rugăciunea Domnească? Nu e o blasfemie să foloseşti cuvintele
lui Hristos pentru a-ţi justifica capriciile? Nu este doar o dorinţă a
filosofiei de consum să scoţi din rugăciune cuvintele potrivite şi să le
foloseşti cum doreşti, ignorând esenţa de bază la ceea ce s-a spus?
Această filozofie foloseşte adesea şi termenii de "usor", "plăcut" şi de
"confortabil", sugerând că de fapt aşa ar trebui să fie viaţa
însăşi.Cum să înveţi totuşi să fii? Probabil nu este posibil, odată ce
ai ales pentru tine calea –de a fi – nicicând să nu te rătăceşti de la
acest drum. "A avea sau a fi?" – este o răscruce, la care zilnic ne
înfăptuim alegerea . Uneori greşit.
Dar atât cât suntem vii, mereu putem reveni la la calea spre care râvnim cu adevărat.
Natalia Lozan
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu