Fotograf: Monica Drăgan
Democraţile, şi cele antice, şi cele contemporane, au apărut ca antidot împotriva
tiraniei. Puterea unuia era schimbată prin puterea celor mulţi sau prin puterea
tuturor. Punctul de pornire al oricărei democraţii a fost dorinţa de a da
libertate mai multor oameni sau de a da libertate tuturor oamenilor.
Dar nici în democraţie libertatea nu e garantată pentru toţi. Aşa cum
scaunul nu se poate ţine pe un singur picior, aşa şi libertatea nu poate
rezista de una singură. Pentru a se menţine, ea are nevoie de încă două
lucruri, şi anume: de adevăr şi de milă, mai bine-zis de dragoste, dacă mai
putem folosi azi acest cuvânt.
Toate aceste trei noţiuni garantează stabilitatea, renasc lumea, ridică
puterea şi sporesc sănătatea şi bucuria. O, cât mi-aş dori ca pe un astfel de
scaun sigur să se poată odihni şi oamenii obosiţi şi necăjiţi şi mult-pătimitele
popoare.
Ce pune în pericol libertatea din timpurile noastre? Singurătatea fără
adevăr şi fără milă. În societatea democratică contemporană, libertatea e
aparată de lege şi e înscrisă în statutele democratice. Libertatea a devenit o
noţiune de stat şi naţională, în timp ce adevărul şi mila au rămas noţiuni
particulare, ce ţin de convingerile personale şi de bunăvoinţa fiecăruia.
Libertatea e singură. Ea nu se poate apăra nici de minciună, nici de
egoism. Ea poate să se apere pe moment doar de tiranie. Dar existenţa ei
permanentă e posibilă doar dacă lipsesc minciuna şi egoismul. Ea are nevoie de
adevăr şi milă, pentru a se apăra cu ajutorul lor de minciună şi egoism.
Astfel, libertatea sfinţită cu adevăr şi înnobilată cu milă va fi veşnic dragă
oamenilor şi va rămâne cu ei până când va exista omenirea.
Fără credinţă în Dumnezeu, nici robia n-o poţi îndura şi nici libertatea
n-o poţi menţine.
Pe porţile oricărei ţări creştine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele
Apostolului Pavel: “Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate, numai să
nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia
prin iubire” (Gal.5, 13).
Aşadar, conform învăţăturii creştine, scopul libertăţii este slujirea lui
Dumnezeu şi a apropiaţilor, o slujire din dragoste. Iar robia este o slujire a
stăpânului, dar nu o slujire de bunăvoie, ci prin constrângere, fără demnitate
personală şi fără răspundere.
Cu cât libertatea e mai multă, cu atât trebuie să fie mai mare slujirea
fiecăruia şi responsabilitatea fiecăruia. Iar sufletul omului se desăvârşeşte
şi se apropie de Dumnezeu. Şi Fiul Omului a venit nu pentru a fi slujit, ci ca
să slujească.
Din nefericire, până în ziua de astăzi, libertatea e folosită mai mult pentru
a satisface dorinţele trupeşti. Dar nu poate continua mult aşa, altfel nu va
mai rămâne libertate.
Adevărul nu limitează libertatea, ci îi dă un sens, îi arată scopul şi o
păzeşte de stricăciune, iar mila o înnobilează pentru fapte bune.
Într-adevăr, de o astfel de libertate a oamenilor se va bucura Cerul şi
toate generaţiile care vor urma”.
Sursă: Blogul lui Laurentiu Dumitru, selecţie din cartea “Tărâmul inaccesibil”, Episcopul Nicolae Velimirovici, Editura
Cathisma, Bucureşti, 2007, pp.79-84
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu