Suflet
drag, cu cat vei iubi mai mult o persoana, cu atat ii vei ierta mai
multe. Si aceasta este inca o masura omeneasca a iubirii. Cum poti sa te
indoiesti ca Domnul, Care este Insasi Dragostea, nu te va ierta de
fiecare data cand te vei intoarce la El cu inima zdrobita? De ce atunci
cand suferi faci aceeasi vesnica greseala? De ce mereu cersesti
mangaiere de la oameni? Si mai ales, o ceri tocmai acelora care nu ti-o
pot da, acelora care nu iti ofera decat insulte, jigniri, priviri pline
de ura sau de indiferenta si reprosuri? De ce gresesti mereu?
Ai promis de nenumarate ori ca de
fiecare data cand fie sufletul, fie trupul, te va durea, iti vei
indrepta privirea catre Domnul si vei cere ajutor de la El. Insa de
fiecare data tu incalci promisiunea aceasta, suflete iubit, te indrepti
catre oameni si ei, in loc de mangaiere, iti dau mai multe rani, in loc
de un cuvant cald, arunca peste tine o ploaie de reprosuri, in loc de o
privire blanda, te sageteaza cu ura lor. Nu ti-a ajuns suferinta de pana
acum? Atata sange a curs din tine...inca simti ca mai ai putere sa mai
induri si alte rani?
Poti sa-i iubesti pe toti oamenii cu
aceeasi dragoste – si chiar trebuie sa-i iubesti – dar nu astepta
niciodata nimic de la ei, fiindca in clipele tale cele mai grele vei fi
mereu singur. Multi vor fi alaturi de tine la cele mai mari bucurii ale
vietii tale si la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu
va fi langa tine atunci cand vei suferi.
Toate aceste suferinte iti sunt trimise
spre inteleptire, pentru a te lepada cu adevarat de lume si pentru a nu
mai nadajdui deloc in oameni. E medicamentul amar, dar folositor, pe
care Insusi Dumnezeu ti-l da pentru a te vindeca si pentru a simti din
nou dulceata bucuriei de a fi alaturi de El si de a-I darui Lui toata
fiinta ta. In afara Lui nu exista fericire. El este singura bucurie
adevarata, singura hrana a ta, singura apa datatoare de viata care iti
poate astampara setea; Hristos este Imparatul cerului si al pamantului,
Prietenul Care niciodata nu te va parasi, Pastorul cel Bun care
intotdeauna te cauta atunci cand pleci din staul sau te ratacesti...El
este Calea, Adevatul si Viata si...Mirele tau iubit.
Fii orb, surd si mut la cuvintele
lingusitoare ale oamenilor, la armele cu care ei atat de des te ranesc
sau se razbuna, la rautatile indreptate impotriva ta, dar sa nu fii
niciodata orb la minunile pe care Domnul le-a facut si le face cu tine,
sa nu fii niciodata surd la chemarile Sale gingase, pline de blandete si
de milostivire, sa nu fii niciodata mut spre a-L lauda mereu, spre a-I
multumi si spre a-I cere ajutor si indurare!
I-ai auzit glasul, I-ai inteles
chemarea...ce mai astepti pentru a-I darui totul? Nu esti conditionat
nici de timp, nici de loc si nici macar de alte imprejurari exterioare,
cum ai putea crede! Suflete drag, ce mai astepti? Ce te mai tine inca
departe de El?
Tu nu ai ce sa-I dai fiindca toate sunt ale Lui, dar poti sa-I dai tot ceea ce esti!
http://luminaortodoxiei.com/ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu