Există
seri când copiii în loc de povestea de seară vă roagă să le relataţi
despre apariţia lor pe lume, despre timpul când erau micuţi de tot. Şi
eu îi înţeleg – copilaşilor mei le este necasară o gingăşie şi o
căldură deosebită. Iar cunoştinţele despre momentul „x” sunt necesare
pentru simţirea deplină a dragostei părinţilor şi venirea lor în lume
ca un dar a lui Dumnezeu.
De
ce majoritatea oamenilor care află modul în care au apărut pe această
lume, cu rare excepții, se confruntă cu un șoc și respingere a acestui
adevăr? Multi psihologi au încercat să interpreteze acest sentiment.
Unii spunând că la bază stă complexul lui Oedip, alţii că e vorba de
moștenirea educației religioase . Cu toate acestea, eu cred că
răspunsul este mult mai mare, aflându-se chiar „în ceruri."
Omul
nu poate să accepte faptul că la baza apariţiei sale – pot sta careva
mişcări şi reacţii chimice. "Cum poate fi că eu şi întreaga lume pe
care o reprezint, sunt doar rodul unei întâmplări".
Acest
protest prezintă sentimentul de pierdere a unei verigi, care şi este
cea mai importantă. Între cei doi există un al Treilea, Cela care l-a
vrut pe acest copil mai mult decât oricine. Cela care l-a creat, şi de
fapt a și pregătit pentru el întreaga lume. Cela care l-a îndrăgit pe
copilaş încă înăinte de zămăslirea sa.
Şi
când copiii mei întrebă despre nașterea lor, eu le spun despre
Dumnezeu, Care i-a dăruit pe ei tatei şi mamei. Doar pentru ei este
foarte important să ştie că ei au apărut în viaţa mamei şi a tatei nu
din întâmplare, sau că părinţii nu au fost „preacaţi”, ci dintr-o mare
dragoste şi aşteptare. Chiar dacă copiii sunt născuţi cu diferenţă
foarte mică unul după altul sau deja erau în burtica mamei în timpul
nunţii, ei trebuie să ştie că au fost mult aşteptaţi şi că părinţii
s-au rugat Domnului pentru ei.
Eu
le relatez copiilor despre întâlnirea noastră cu tatăl lor, despre
dragostea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, despre căsătorie. Le relatez
despre Taina Cununiei, la care preotul ne-a ţinut nişte coroane extrem
de frumoase deasupra capului şi l-a rugat pe Dumnezeu să le dea mirelui
şi miresei nişte copilaşi drăguţi şi cuminţei.
De
obicei, la acest moment copii mă întreabă unde au fost ei, la un
moment atât de important, dar pe care nu-l ţin minte. Aici eu le spun
le spun că ei erau în Cer cu Domnezeu și așteaptau momentul când îşi
vor întâlni părinţii.
Le
povestesc despre cu câtă bucurie a primt vestea tatăl lor că ei vor
apărea pe lume! Cum îi curgeau lacrimi de bucurie după prima ecografie.
Cum le inventam un nume – şi cât de mult ne-am bucurat că vom avea un
băiat/ o fetiţă.
Copiii
sunt curioşi să afle şi despre naşterea lor în această lume. Dar
pentru ei nu e importantă fiziologia, la momentul potrivit vor afla şi
aceste detalii, cu o voce obișnuită, şi ca ceva firesc. Dar acum le
relatez nuanţe mult mai importante pentru ei: "cum tăticul lor stătea
sub geamurile maternităţii, câte apeluri în şir a făcut – până a primit
mult aştptata veste – aveţi un băiat/ o fată! Le relatez cum am plecat
spre casă de la maternitate, despre cadouri şi fericirea tuturor de la
apariţia lor pe lume. Le spun şi despre rugăciunile mele cătrea
Preasfânta Fecioară, căreia i-am încredinţat pe cei rămaşi acasă şi
căreia mă rugam pentru ajutor la apariţia acestui îngeraş.
Aceste
conversații, sunt necesare nu doar pentru copii, ci și pentru mamă. În
viaţa cotidiană plină de griji şi îndeletniciri, aceste momente
înseninează viaţa cu o lumină cerească. Ele ne ajută încă o dată să
înţelegem care e rostul acestor copilaşi de lângă noi şi pentru ce
le-am dat viaţă.
Să
înlegem că acest băiat nesuferit, această fată plină de secrete, acel
bebeluş care ne capturează toată atenţia – nu sunt jucăriile, sau
capriciile noastre. Ci sunt marea noastră responsabilitate!
Și
toată durerea, insomniile, frustrarea părinților, toate aceste
eforturi enorme pentru amenajarea unei lumi confortabile pentru micuţ -
nu sunt în zadar. Aceasta jertfe ale părinţilor sunt şi pentru
curăţirea propriilor suflete de mândrie și iubire de sine, lene şi
aroganţă. Jertfe aduse ... Nu, nu copiilor. Ci la tronul lui Dumnezeu.
Doar copii sunt darul Lui, o șansă de a învăța ce e iubirea.
- Mamă, de unde vin eu?
- Din marea dragoste, dragă ...
site sursă Отрок.ua
traducere şi adaptare Natalia Lozan
http://ortodoxia.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu