Celor neputincioşi li se potriveşte să fie călăuziţi cu încetul spre lucrările pocăinţei
Un frate care căzuse în ispită, adică în păcat, de necaz a lepădat
canonul călugăresc. Apoi, venind să pună din nou început, era împiedicat
de întristare, zicându-şi în sine: “Când mă voi mai afla pe mine
însumi, aşa cum eram odată?” Şi, pierzându-şi curajul, nu avea tăria să
înceapă lucrarea călugărească. A mers, deci la un Bătrân şi i-a povestit
câte i se întâmplau. Iar Bătrânul, auzind despre necazul său, i-a spus o
astfel de pildă:“Un om avea o ţarină care, din pricina nepăsării lui, s-a înţelenit şi s-a umplut de buruieni şi de mărăcini. Mai apoi s-a gândit să o îngrjijească şi i-a spus fiului său: “Mergi de curăţă ogorul”. Şi a plecat fiul să cureţe ţarina, dar când a văzut mulţimea de mărăcini, s-a descurajat, zicându-şi în sinea lui: “Când voi smulge şi voi curăţa eu toate astea de aici?” Atunci s-a culcat şi a adormit. Trezindu-se, a privit iarăşi la mulţimea mărăcinilor şi, cuprins de lâncezeală, a rămas tolănit. Astfel, când dormind, când învârtindu-se de ici-colo, ca uşa în ţâţâni – după [cuvântul] Scripturii – şi-a irosit nu puţine zile, fără să lucreze nimic.
După aceea a venit tatăl să vadă ce a făcut şi l-a aflat că nu lucrase nimic.
I-a zis: “De ce nu ai muncit nimic până acum?” Iar el i-a răspuns: “Tată, cum mergeam să lucrez, văzând mulţimea buruienilor şi mărăcinilor, mă cuprindea deznădejdea şi, de necaz, mă întindeam şi dormeam. De aceea nu am lucrat nimic”. Îi zice tatăl: “Fiule, în fiecare zi să faci atât cât îţi este lăţimea aşternutului; astfel va spori lucrul tău şi nu te vei descuraja”. Tânărul a făcut aşa şi în scurtă vreme ogorul a fost curăţat.
La fel şi tu, frate, lucrează puţin câte puţin şi nu te descuraja; iar Dumnezeu te va aşeza iarăşi, cu harul Său, în rânduiala ta de odinioară“. Fratele a ascultat şi, şezând cu răbdare, a făcut după cum îl învăţase Bătrânul. Şi, cu harul lui Dumnezeu, a aflat odihna.
Sursa:http://kiriakon.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu